admin

Stânca Şerbeşti, dealul cu chip de om

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Stânca Şerbeşti, dealul cu chip de om

Stânca Şerbeşti, sau „Dealul cu chip de om“ este una din cele mai stranii formaţiuni  din judeţul Neamţ, prin aspectul şi poveştile ţesute de localnici. Despre locul respectiv, monument al naturii, s-au spus tot felul de legende, care mai de care mai înfiorătoare.

Stânca Şerbeşti, situată pe dealul cu acelaşi nume, din comuna nemţeană Ştefan cel Mare, este de multe ori trecută cu vederea de cei care trec pe şoseaua ce leagă municipiile Piatra Neamţ de Roman. La cota 512 metri, stânca nu este o prezenţă impunătoare, însă o privire mai atentă, dintr-un anumit unghi crează senzaţia stranie a unui chip de om, privit din profil, cu faţa în sus spre cer.    De aici şi supranumele dat de localnici acestei formaţiuni, „Dealul cu chip de om“, sau „Dealul Mortului“. O altă denumire a locului, derivată din primele două este „Uriaşul Adormit“, cel mai probabil în urma unui mit vehiculat în ţinutul Neamţului al luptei dintre „urieşii” care trăiau pe muntele Ceahlău.

Arie protejată de lege pe 5 hectare   Stânca Şerbeşti a fost declarată arie protejată pe o surpafaţă de 5 hectare în jurul stâncii, din anul 1972, în urma descoperirilor geologice şi paleontologice făcute în zonă. Primele cercetări au fost în anul 1932 (David), descoperindu-se aici depozite sarmaţiene cu resturi de scoici fosile şi gasteropode (melci marini fosili), precum şi impresiuni de frunze din două specii de stejar.   „Ultimele studii geologice din zona menţionată (Miclăuş şi Grasu, 2002) demonstrează caracterul unic în România  al depozitelor Basarabiene din Stânca Şerbeşti, caracter susţinut de înclinarea mare, aproximativ 700, un aspect neobişnuit pentru depozite tipice de platformă tectonică în care caz depozitele sedimentare sunt aproape orizontale“, se arată în prezentarea făcută locului de reprezentanţii Primăriei Ştefan cel Mare.    Toate aceste descoperiri au făcut din Stânca Şerbeşti un important punct geologic şi paleontologic la nivel naţional.    În ciuda acestui lucru, localnicii au atentat în timp la gresia, conglomeratele de roci şi nisipul ce alcătuiesc cea mai mare parte din zonă pentru a le folosi la mici lucrări de construcţie.

„Măgura cu Ţeste“, legenda capetelor înfipte în ţeapă   Între misterele care însoţesc Stânca Şerbeşti, este vehiculată mai nou şi una legată de faptul că aici era un loc de expunere a capetelor prizonierilor din luptele lui Ştefan cel Mare cu turcii (Valea Albă-Războieni, Ghindăoani, etc). Pe marginea acestei povestiri s-au lansat discuţii în mediul online, unde montaniarzi, sau pasionaţi de legende au preluat această versiune pornind de denumirea „Măgura cu Ţeste“, atribuită locului.   Conform unei astfel de teorii, Stânca Şerbeşti marcată în acest chip de ţepele cu capetele războinicilor căzuţi prizionieri era un semn pentru cei care circulau prin această zonă dinspre Transilvania spre Moldova, sau pe drumul spre Suceava via Cetatea Neamţ.    Varianta nu este confirmată de specialişti, care spun că astfel de poveşti nu au însă susţinere istorică.   „La Valea Albă, aproape de Războieni, unde Ştefan cel Mare a fost învins de turci, cronicarii vorbesc de un câmp plin de mii de oşteni căzuţi. Turcii nu aveau obiceiul de a trage în ţeapă prizonieri pe câmpurile de bătălie. Această metodă de pedeapsă, de sorginte asiatică, era folosită mai ales în pieţele publice de la  Constantinopole. Cât despre retragerea lui Ştefan din calea turcilor, aceasta se pare că s-a făcut spre munţii Hangului, şi nu spre sud”, spune profesorul Daniel Dieaconu, doctor în istorie.

Sursa: Adevarul.ro, Foto :Asociatia Foto Club Neamt

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *